1. Care-i limbajul adecvat, momentul potrivit sǎ îi spun copilului despre sexualitate?
2. Cum răspunzi preşcolarului la întrebările de genul: “De unde vin copiii?”
3. Ce faci cand observi ca se joaca cu organele sexuale?
4. Ne putem arăta nuditatea acasă, în faţa copiilor?
1. Care-i limbajul adecvat, momentul potrivit sǎ îi spun copilului despre sexualitate?
– Educaţia sexualǎ începe atunci când copilul îşi manifestǎ curiozitatea legatǎ de acest domeniu. Când te vor intreba de locul din care vin copiii, fii sigur/ǎ cǎ pe copil îl intereseazǎ mai mult locaţia , decât procesul de procreere. Copiii de vârstǎ preşcolarǎ nu sunt pregătiţi să afle amănunte despre sexualitate.
– Atitudinea sănătoasă în privinţa sexului începe de la ce simte copilul pentru propriul corp. Invaţǎ-l pǎrţile corpului. Chiar şi copiii foarte mici pot învǎţa care atingeri sunt nepotrivite, mai ales dacǎ îşi cunosc pǎrţile corpului.
– În perioada preşcolarǎ, copilul nu are întrebări profunde, curiozitatea lui fiind doar superficială, deoarece nu are trebuinţe de natură vitală.
– Este important, ca pǎrinte, sǎ porţi discuţii generale încă de la acestă vârstă preşcolarǎ, să ii formezi copilui tǎu atitudini “iniţiale despre sex”, care să atenueze informaţiile, “murdării, prostii” pe care le află din presă, anturaj.
– Când copilul preşcolar aude de la cei din jur discuţii sau cuvinte având conotaţii sexuale:
– Explicǎ-i că uneori oamenii spun lucruri ciudate sau inventeazǎ atunci când nu înţeleg anumite lucruri şi astfel, îi orientezi atenţia spre altceva. El va fi uşor atras. Dacǎ insistă, decoperǎ, prin întrebări succesive, sursa de informare, cât şi ce anume a aflat. Poate fi vorba doar de un cuvânt sau de o expresie pe care nu o inţelege. Orice ar fi, explicǎ-i doar sensul acestuia, cât mai simplu.
– Considerǎ întrebǎrile referitoare la sexualitate, pe care le pun copiii preşcolari, la fel de natural ca şi cele în care întreabǎ de ce este iarba verde , de ce plouǎ, de ce vine noaptea şi apoi ziua. Rǎspunde-i şi la întrebǎrile despre sexualitate în acelaşi mod : degajat, dornic/ǎ sǎ-i satisfaci curiozitatea dar explicându-i pe scurt. În momentul în care vei reacţiona diferit va avea sentimentul ca tu consideri aceste lucruri tabu si nesǎnǎtoase, dar totuşi fascinante.
– poti aborda în perioada preşcolarǎ teme ca: despre corpul fizic, devotament în familie, loialitate, iubire, respect, încântare şi admiraţie faţă de natură şi lumea fizicǎ.
2. Cum răspunzi preşcolarului la întrebările de genul: “De unde vin copiii?” :
– Rǎspunsurile vor fi simple şi clare, ca orice altǎ categorie de întrebǎri. Nu e nevoie sǎ ascundeţi aspecte normale ale vieţii, ci doar sǎ le adaptaţi nivelului de înţelegere: “Copiii vin din interiorul mamelor. Ei cresc într-un loc special, numit uter”, ceea ce va fi suficient pentru copilul tǎu preşcolar. Chiar şi pentru explicaţii detaliate se poate rǎspunde scurt şi clar
– Fiind curios, dupǎ aceste mici discuţii, poţi sǎ-i atragi atenţia spre alte aspecte pe care el/ea le înţelege şi-i fac plǎcere.
– Cautǎ să vezi, de fapt, ce doresc cu adevărat să întrebe copiii. De exemplu, în cartea “Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate”, Ed.Trei, 2010, Linda şi Richard Eyre redau o situaţie în care o mamă caută să rǎspundǎ la întrebarea copilului ei “de unde vin eu?”. Mama îi ofera o mulţime de amănunte pe care fiul ei nu le înţelege prea bine, când, de fapt el dorea să afle unde au stat înainte de a se muta în acel oraş.
– Nu-i da copilului rǎspunsuri eronate, de exemplu: cǎ bebeluşii cresc în stomacul mamelor. Este bineînţeles o gravă eroare anatomică şi astfel copilul îşi însuşeşte cunoştinte greşite. Vorbeşte copilului despre uter, nu despre stomac.
– Dacǎ vede pe stradǎ o gravidǎ şi întreabǎ de ce are burta aşa de mare, îi puteţi spune cǎ acolo creşte un bebeluş şi tot aşa a venit şi el/ea pe lume. În cazul în care continuǎ cu întrebǎrile despre cum a ieşit de acolo, cum creşte, îi puteţi rǎspunde, în funcţie de vârstǎ, cǎ pǎrinţii lui s-au iubit, cǎ au dorit mult un copil, care va creşte o perioadǎ în burta mamei. Când e suficient de mare, va fi scos din burtǎ de cǎtre doctor. Bebeluşul mic este îngrijit cu dragoste de toata familia (şi sunt enumeraţi cei dragi pe care-i iubeşte).
– Pentru a-l învǎţa pe copil sǎ fie deschis, sǎ comunice, nu recurge la expresia tradiţionala: ”vei învǎţa când vei creşte mare”, care inhibǎ şi îi trezeşte curiozitatea spre ceea ce nu-i pregǎtit sǎ afle.
3. Ce faci când observi cǎ se joacǎ cu organele sexuale:
– Aşa cum în jurul vârstei de trei luni, copilul işi descoperǎ degetele, se joacǎ cu urechile, tot aşa trebuie sǎ-şi descopere şi sǎ-şi studieze organele sexuale. Este un fenomen normal. La vârsta preşcolarǎ, copilul descoperǎ cǎ aceste zone sunt privilegiate şi poate simţi plǎcere mângâindu-le. Pǎrintele nu trebuie sǎ-si facǎ probleme, nici dacǎ copilul, la vârsta grǎdiniţei se joacǎ cu organul sexual sub pǎturǎ. Oricum el se lasǎ de acest obicei şi fǎrǎ “educaţie”. Jocul cu organul sexual la preşcolari, nu trebuie confundat cu masturbarea. Masturbarea este mimarea actului sexual şi apare în adolescenţǎ.
– Dacǎ nu reuşeşti sǎ ai o atitudine destul de relaxatǎ pentru a-l lǎsa în pace, atunci propune calm, o activitate care sǎ-l intereseze pentru a-i distrage atenţia.
– Dacǎ surprinzi un grup de copii investigându-se, nu intra în panicǎ, nu-i certa sau pedepsi, ci explicǎ-le calm ca şi-au satisfacut curiozitatea de a vedea cum sunt construiţi. E şi o ocazie sǎ le vorbeşti despre igiena corporalǎ, despre microbii care se pot împrǎştia cu ajutorul mâinii, despre comportamentul adecvat pentru mediul public, despre regulile societǎţii cu privire la atingerile şi limbajul privind zonele intime.
– Totuşi, atingerea frecventǎ a organelor sexuale, joaca cu ele, poate semnala existenţa la copil a unei stǎri anxioase, privare de atenţia pǎrinţilor sau chiar molestare sexualǎ.
4. Ne putem arăta nuditatea acasă, în faţa copiilor? Care este cea mai bună atitudine?
– De la varsta de 3 ani, pânǎ la de 7-8 ani, copiii manifestǎ pudoare şi vinovǎţie, care la unii copii se manifestǎ prin eritemul de pudoare (înroşirea feţei). Ca pǎrinte, ar fi indicat sǎ încurajezi aceastǎ atitudine. Îi respecţi astfel, dreptul la intimitate şi aratǎ-i şi prin comportamentul tǎu cǎ ai şi tu intimitatea ta, de exemplu sǎ nu fii cu copilul la baie, când îţi faci toaleta.
Bibliografie:
Eyre, L. şi Eyre, R. (2010). Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate. Ed.Trei, Bucureşti
Halstead, J. M. & Reiss, M. J. (2004). Values in Sex Education : From Principles to Practice. Routledge Falmer
Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului şi a adolescentului. Ed. Augusta, Timişoara