Primul lucru care îmi vine în minte este să te asigur că fiecare OM deţine acea putere numită SIGURANŢA de a reuşi să facă, să spună, să înveţe…ceea ce şi-a propus, îşi doreşte. Afirmaţia este dovedită de acele momente din viaţă fiecăruia când a spus „Uite, am reuşit …şi nu credeam că pot”. Şi tu ai această resursă iar acum eşti doar curios să o descoperi. “Noi ştim ce suntem dar nu ştim ce putem fi” (Shakespeare).
Puterile nebănuite devin active şi devenim conştienţi de ele atunci când credem în ele cu toată tăria.Sportivii de performanţă ne demonstrează cel mai bine cum reuşesc să depăşească propriile limite, pentru a rezista efortului mult mai mult decât a experimentat până atunci, dincolo de aşteptări. Astfel, „un şir neîntrerupt de mici acte de voinţă dau un rezultat foarte mare” (Baudelaire).
Şi totuşi, cum se explică faptul că nu avem acces imediat la rezervorul intern de puteri?
In mod obişnuit, noi ne gradăm eforturile în funcţie de cum ne percepem, ca urmare a experienţei de viaţă, fiind conştienţi de anumite limite.
S-a întâmplat să doriţi să faceţi ceva sau să fiţi într-un anumit fel dar aveţi un sentiment vag că nu credeţi că se poate. …? …Mintea percepe o starea de conflict şi acţionează timid, din frică. Se crează un dezacord între gânduri şi emoţii, care ne aruncă într-un cerc vicios: simţim că se poate (că la un moment dat mi-a reuşit) dar raţiunea ne îngrădeşte şi ne şopteşte că trebuie să ne limităm la ce am făcut în mod obişnuit.
Ce se întâmplă în mintea omului?
Creierul nostru este alcătuit din două emisfere cerebrale care au roluri diferite: emisfera stângă este raţională, analizează, foloseşte simboluri, cuvinte, litere, numere, în timp ce emisfera dreaptă este emoţională, intuitivă, se exprimă în imagini, sunete, emoţii, face legături între elemente care aparent nu au legătură între ele. Societatea, prin forma de educaţie promovată, întăreşte folosirea preponderent a emisferei stângi, uitând să ne înveţe cum să fim atenţi la semnalele emisferei drepte. De exemplu, dacă ne gândim că dorim ceva de la viaţă şi acţionând prin intermediul emisferei drepte GÂNDIM într-un fel, facem planuri, creăm contexte. Pe de altă parte, SIMŢIM inconştient că nu merităm acel lucru sau este imposibil să obţinem rezultatele dorite (acţiune de care este responsabilă emisfera stângă ). In această situaţie, cele două emisfere sunt în dezacord şi între ele se declanşează un conflict.
„Pentru a avea viaţa care ne aşteaptă, trebuie să ne dorim să scăpăm de viaţa pe care am plănuit-o” (Joseph Campbell)
Ne putem controla viaţa dacă vom deveni mai conştienţi de sentimentele şi de gândurile noastre. Le armonizăm: facem planuri de schimbare (prin emisfera stângă) pe care le susţinem prin emoţii pozitive şi experimentăm, intuim, ne imaginăm (prin emisfera dreaptă). Emisfera dreaptă furnizează forma şi cadrul, în timp ce emisfera stângă umple acest cadru cu detalii. Când cele două emisfere lucrează armonios, obstacolele devin provocări din care putem învăţa, ne bucurăm de ideile creative care ne vin şi le aplicăm cu încredere, ne mulţumim atunci când observăm paşi mici care arată creşterea (în loc să fim nemulţumiţi că nu am obţinut ceea ce aşteptam).
Cele două părţi sunt în acord când SENTIMENTELE vor susţine GÂNDURILE: pot face ceva, având sentimentul încrederii că am resursa necesară. Rămâne doar să-i dau voie să devină vizibilă.
Antrenează ambele emisfere pentru a creşte resursele personale!
Prin ARMONIZAREA MINŢII acţionezi pentru a face ceea ce doreşti, fiind curios, bucuros să te descoperi.