Pentru a avea mai multe şanse de a fi cu copilul său , pǎrintele trebuie mai întâi sǎ înveţe sǎ îşi audǎ copilul. Prin aceasta, de fapt, el îi aratǎ copilului sǎu cǎ îi recunoaşte sentimentele şi i le acceptǎ, chiar dacǎ, uneori nu este de acord cu ele.
In loc sǎ-i respingi sentimentele: “Lasǎ, cǎ nu te merita bǎiatul ǎsta!”….identificǎ gândurile şi emoţiile: “a fii pǎrǎsitǎ…este destul de dureros, cred. Nu mǎ mir cǎ eşti aşa supǎratǎ. Ai crezut mult în bǎiatul ǎsta”.
Deşi pǎrintele nu poate alunga toatǎ durerea copilului, poate în schimb, sǎ îl ajute sǎ-şi exprime gândurile şi sentimentele, astfel încât realitatea sǎ devinǎ o experienţa din care poate învǎţa şi care îl ajutǎ sǎ treacǎ peste incident.
Dacǎ pǎrintele îşi aratǎ înţelegerea faţǎ de situaţia neplǎcutǎ în care se aflǎ copilul sǎu, ulteriori îi va fi mai uşor sǎ îş facǎ acceptate regulile clare. Copilul va înţelege astfel care sunt valorile şi convingerilor părinţilor lor, a familiei in care trăiesc, cadru contextual în care face şi el numeroase alegeri.
Există două situaţii de a formula exprimări adecvate:
a) când părintele formulează ceea ce simte şi gândeşte el, când îi lasă libertate partenerului de conversaţie să acţioneze din propria dorinţa, fără a se simţi presat. Astfel, sunt specificate împrejurarea în care are loc acţiunea, apoi sentimentul şi gândurile adiacente pe care îl are părintele, referitor la ce se întâmplă, iar la sfârşit, precizarea cât mai detaliată a comportamentului dorit (aşteptarea).
De exemplu: “Fǎ curat în camerǎ!”
Imprejurare: Când vǎd toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: mǎ înfurii
Ganduri: deoarece mi se pare cǎ nu respecţi lucrurile şi munca mea
Comportament dorit: şi mǎ aştept sǎ mǎ respecţi prin a face curat
b) prin exprimarea sentimentelor văzute la celălalt, are loc o consolidare a relaţiei dintre cele două persoane şi o creştere a încrederii copilului în propriul părinte, care ştie să recunoasca prin ce trece copilul său:
De exemplu: “Fǎ curat în camerǎ!”
Imprejurare: Ştiu cǎ a pune lucrurile la locul lor, când sunt toate lucrurile astea amestecate,
Sentiment: te deranjeazǎ (te infurie)
Ganduri: deoarece îţi ia din timpul pe care vrei să-l petreci altfel
Comportament dorit: dar doar aşa poţi sǎ ieşi mai repede afarǎ (ai loc pentru lucrurile de azi…)
Formarea deprinderilor este un procesul de învǎţare care dureazǎ în timp şi necesitǎ rabdare. Doar punând în practicǎ diverse tehnici, fiecare fiecare membru al familiei îşi va forma convingerile personale.