Propriile predispoziţii şi temperamentul specific ne determinǎ sǎ îi educǎm pe copii în funcţie de caracteristicile pe care le credem importante, adicǎ cele care ne-au avantajat pe noi, ca pǎrinţi…
Influenţa predispoziţiilor
Pǎrinţii extravertiţi îşi îndeamnǎ copiii sǎ fie deschişi şi sociabili, sǎ-şi facǎ prieteni, sǎ exersezi capacitatea de comunicare pentru a nu deveni nchişi în sine, singuri.
Pǎrinţii introvertiţi considerǎ cǎ un copil extraverit este obositor, asa cǎ îl îndrumǎ cǎtre activitǎţi mai liniştite, sperând cǎ va învǎţa sǎ aprecieze lucrurile fǎcute pe cont propriu. Cu toate astea, le place la copilul lor, extravertit ,sǎ-l vadǎ expansiv şi vioi. Le place sǎ se joace cu copii lor în linişte sau sǎ colaboreze cu ei.
Pǎrinţii senzoriali îşi petrec mult timp povestindu-le copiilor lor despre fapte concrete, fiind convinşi cǎ toate aceste cunoştinte despre lume îi vor ajuta sǎ se descurce în viaţǎ. Adesea se chinuie sǎ-i înveţe treburi practice, de la legarea şireturilor la pantofi, pânǎ la obţinerea unui împrumut.
Pǎrinţii intuitivi doresc sǎ le dezvolte creativitatea copiilor lor, sugerlndu-le cât mai multe variante fǎrǎ sǎ le povesteascǎ despre prea multe fapte. Nu îi intereseazǎ prea mult cum acţioneazǎ asupra lucrurilor, ci cum vorbeşte despre ele.
Pǎrinţii reflexivi îşi îndeamnǎ copiii sǎ-şi dezvolte logica, sǎ argumenteze ceea ce face, îi explicǎ acolo unde a greşit. Nu are rǎbdare cu copilul care glndeşte confuz sau are reacţii emoţionale.
Pǎrinţii afectivii îşi învaţǎ copiii sǎ aibǎ înţelegere şi grijǎ faţǎ de cei din jur. Le aratǎ prin propriu exemplu şi suferǎ când copiii lor nu se comportǎ ca ei. Manifestǎrile de apreciere arǎtate de celelalte persoane sunt mai importante declt logica şi fermitatea.
Pǎrinţii perceptivi sunt mai puţin riguroşi, mai relaxaţi în privinţa punctualitǎţii, de cele mai multe ori îşi lasǎ copiii sǎ descopere singuri viaţa. Le place sǎ le ofere ocazii de a învǎţa şi de a cunoaşte prin acumularea propriilor experiente.
Pǎrinţii judicativi vor ca viaţa copiilor lor sǎ fie bine organizatǎ şi le aratǎ asta de când sunt mici. Cei care întârzie ori nu sunt gata la timp pentru şcoalǎ sau la o petrecere îi îngrijoreazǎ pe astfel de pǎrinţi, care vor sǎ aibǎ nişte copii productive , hotǎrâţi şi punctuali.
Influenţa temperamentului
Pǎrinţii intuitivi-afectivi: vor sǎ ajute copiii sǎ devinǎ persoane unice, sǎ manifeste cǎldurǎ şi sǎ aibǎ fantezie. Le oferǎ ocazii sǎ îşi manifeste creativitatea aţlt în gândire, cât şi în ceea ce simte.
– nu reuşesc sǎ îi înţeleagǎ pe copiii lipsiţi de imaginaţie, care nu reuşesc sǎ gǎseascǎ diverse soluţii la problem sau care sunt insensibili la problemele altora.
Pǎrinţii intuitivi-reflexivi: prefer sǎ le dezvolte inteligenţa şi sunt exigenţi cu copii lor. Le pretend sǎ fie lucizi, sǎ se exprime logic şi sǎ îşi exerseze gândirea.
– nu-i înţeleg pe copiii fǎrǎ imaginaţie, îşi pierd rǎbdarea dacǎ observǎ cǎ nu înţeleg un anumit raţionament
Pǎrinţii senzoriali-judicativi vor sǎ-şi educe copiii încât sǎ devinǎ adulţi echilibraţi, pe care sǎ te poţi bizui. Ii învaţǎ sǎ fie responsabili, sǎ fie harnici atât în familie, cât şi la şcoalǎ sau în societate.
– nu îi înţeleg pe cei care trǎiesc în lumea viselor şi a fanteziei, nici pe cei cu înclinaţii cǎtre aventurǎ sau care tind sǎ piardǎ noţiunea timpului.
Pǎrinţii senzoriali-perceptivi îi lasa pe copiii sǎ creascǎ fǎrǎ a-i îngrǎdi prea mult.Ii învaţǎ sǎ fie conştienţi de aspectul practice al evenimentelor vieţii şi sǎ reţinǎ diverse lucruri. Le atrag atenţia asupra şanselor reale pe care le au şi îi sfǎtuiesc sǎ profite de ele.
– nu îi înţeleg pe copiii visǎtori, care au o imaginaţie bogatǎ şi nici pe cei care nu ştiu sǎ vadǎ ce se petrece în jur.
Familiei din care provenim îi datorǎm ideile noastre despre lume şi modul în care înţelegem lucrurile. Devenind adulţi, avem nevoie sǎ privim în jur şi sǎ cunoaştem şi alţi oameni.
Hedges, P (2002). Personalitate şi temperament. Ghidul tipurilor psihologice.
Ed. Humanitas. Bucureşti