Studiile realizate în cazul copiilor care manifestǎ comportamente agresive, au arǎtat cǎ aceste comportamente antisociale ale copilului, sunt în relaţie cu un stil de educaţie al familiei, care produce creşterea tensiunii negative (furie, tristeţe) în familie. Fiecare factor descris anterior le determină instantaneu pe celelalte două. Rezultatul final …poate conduce la: scăderea dorinţei membrilor familiei de a mai comunica între ei sau de a se întâlni cu alti prieteni de familie, membrii familiei ajung să nu se mai înţeleagă nici între ei, petrec puţin timp împreună ca să nu se enerveze, până ajung să se izoleze. Copilul nu mai răspunde la încercările adultilor de a-l educa, apar sentimentele de disperare, lipsă de energie, iar persoana care îngrijeşte copilul îşi pierde încrederea în sine.
Neascultarea copilului, care poate duce chiar şi la agresivitate se poate datora unuia dintre următorii factori: relaţiei părinte-copil, caracteristici ale copilului (activi, reacţioneazǎ mai rapid emoţional), caracteristici ale pǎrinţilor (nu au experienţǎ, impulsivi, neatenţi, ostili, depresivi), factori datoraţi de contextul social (evenimente din familie – divorţ, certuri, familii despǎrţite, boala, sǎrǎcie, şomaj, preocupare exageratǎ faţǎ de serviciu) .
De aceea, FACEŢI O SCHIMBARE:
În situaţii în care copilul are un comportament greşit, ca pǎrinte, fii constant în deciziile pe care le iei. De exemplu, daca copilul” face scene” în locuri publice, ca pǎrinte nu ceda, fǎcându-i pe plac copilului, deoarece aceasta este o modalitate prin care copilul aflǎ cǎ poate sǎ-şi manipuleze pǎrintele. Fii constant în hotǎrârea ta!
Opreşte-te de a mai povesti în public ce pozne face copilul tǎu, încercând sǎ-l faci pe copil sǎ se ruşineze. De fapt, va ajunge sǎ creadǎ cǎ este laudat deoarece se vorbeste despre el.
Dacǎ pânǎ acum ai ales sǎ fii atent şi sǎ rǎspunzi doar la comportamentele negative (chiar şi cu remarci sarcastice, de exemplu “era şi timpul sǎ faci ordine în camera dar nu înţeleg de ce nu ai reuşit ”, fǎrǎ a aprecia “pur şi simplu” comportamentele pozitive, atunci copilul tǎu nu va ştii ce a fǎcut bine. Copilul va cunoaşte doar ce nu a fǎcut bine, iar în plus, a primit şi atenţia mult doritǎ. Aşa cǎ…Laudǎ-l de câte ori copilul tǎu reuşeşte sǎ termine cu bine o sarcinǎ datǎ. El va repeta comportamentul din ce în ce mai des, dacǎ se va simţi apreciat.
Evitǎ sǎ repeţi de multe ori comanda deoarece astfel îi dai şansa copilului sǎ aleagǎ sǎ nu audǎ şi sǎ amâne acţiunea.
Ca pǎrinte, stabileşte reguli pe care sǎ le respecte toatǎ familia!
Barkley, R.A. (2009). Copilul dificil – Manualul terapeutului
pentru evaluare şi trainingul pǎrinţilor. Ed. ASCR, Cluj